Ejaculare feminina

Desi s-a scris foarte mult despre acest subiect atat de controversat si din cele mai vechi timpuri (inca din timpul lui Aristotel si Galen), ejacularea feminina a fost descoperita mult mai tarziu.In 1980, Perry si Whiple au aratat comunitatii, intr-un film, cum se produce ejacularea feminina. Medicul Martin Weisberg, ce practica medicina in Philadelphia, a afirmat ca si-a petrecut jumatate din viata studiind corpul feminin si ca nu a gasit dovezi ca acesta prezinta prostata, deci nu poate ejacula. Insa dupa ce a vazut filmul prezentat de Perry si Whiple si-a schimbat parerea, considerand ca totusi nu numai barbatul poate ejacula, ci si femeia.

Ejacularea feminina este un rezultat al orgasmului, fluidele fiind limpezi sau laptoase, dar nu au aspectul, mirosul sau gustul de urina. Gustul acestor fluide variaza de la dulceag la amarui, in functie de perioada din luna, de dieta sau de alti factori cum ar fi gradul de stimulare sau durata de la ultima jaculare. Ejacularea se produce prin uretra, insa lichidul ejaculat nu este urina. Ejacularea feminina este ca un rezultat al orgasmului clitoridian si vaginal petrecute simultan si este una dintre cele mai sigure moduri de a obtine placere, intrucat aceasta se poate petrece numai prin stimularea manuala. Tehnicile prin care se obtine ejacularea feminina implica stimularea clitorisului cu ajutorul limbii sau cu cel al unui deget bine lubrifiat. In momentul in care se produce lubrifierea clitorisului, barbatul poate introduce doua degete in vaginul partenerei, incercand stimularea punctului G. Aceasta stimulare a punctului G poate conduce la ejaculare dupa ce in prealabil femeia a avut cateva orgasme bazate pe senzatiile percepute la atingerile senzuale ale punctului G. Femeia nu este capabila sa experimenteze numai cateva orgasme, ci si 3-5 ejaculari, in functie de gradul de excitare a acesteia.